Acord Rusia Ukraina privind Flota din Marea Neagra

CONSIDERAŢII PRIVIND ACORDUL REFERITOR LA FLOTA MĂRII NEGRE ÎNCHEIAT ÎNTRE RUSIA ŞI UCRAINA Comandor HÂLDAN ROMULUS Anul 1992 a marcat sfârşitul Uniunii Sovietice şi naşterea republicilor independente care astăzi, după 13 ani, parcă nici nu au fost împreună, fiecare consolidându-şi şi continuând să-şi consolideze o identitate proprie. Rusia a renunţat la dominaţia tip “frate mai mare” şi a trecut la o dominaţie mult mai periculoasă: dominaţia economiei binevoitoare. Aceasta nu înseamnă altceva decât o metodă simplă, sălbatică şi eficientă prin care celor ce nu au putere economică li se oferă ajutor ieftin şi, chipurile, dezinteresat dar după o perioadă în care se crează dependenţă faţă de economia dominantă, se începe înăsprirea condiţiilor de colaborare. Ţările respective, în acest timp, ratează oportunităţi reale şi fără să îşi dea seama, economia lor devine un satelit al economiei dominante care din binevoitoare devine autoritară şi agresivă. În această perioadă se înscria şi relaţia Rusia – Ucraina în perioda post U.R.S.S., unde Rusia, sub masca generozităţii, a păstrat privilegii importante în Ucraina, între acestea detaşându-se net prevederile acordului referitor la Flota Mării Negre. Practic cele trei mari litigii ruso-ucrainene au fost: - transferal armamentului nuclear din Ucraina în Rusia; - statutul Crimeii; - posesia asupra Flotei Mării Negre.